Cine sunt eu?

Este una dintre întrebările cele mai simple și dificile în același timp. Cine sunt eu?

Multă vreme mi-a fost greu să răspund, să găsesc cuvintele potrivite care parcă-mi zburau sub propria-mi privire… Însă, în ultimii ani, răspunsul la această întrebare a început să se contureze din ce în ce mai bine și cu claritate.

De fapt, îl știu, dar nu mă opresc din a-l îmbogăți, căci ceea ce este în sufletul meu se află sub cupola unei descoperiri continue. Așadar, sunt un om printre oameni, un om în care sunt prinse laolaltă: timiditate și îndrăzneală, vulnerabilitate și curaj, râs zgomotos și plâns eliberator, ezitare și putere de decizie, responsabilitate, asumare, compasiune, iubire.

Un om care a decis să se descopere pe sine, să-și accepte și îmbrățișeze toate cotloanele ființei, cu lumini și umbre, pentru a fi mai aproape de esența a ceea ce a fost cândva și a devenit acum. Un om care a înțeles și a simțit că nu e niciodată singur, că relațiile se nasc pentru a ne ajuta să creștem și să învățăm unii de la ceilalți în anumite momente ale vieții sau de-a lungul întregii vieți.

În tot acest proces m-au ajutat alți oameni, formatori, traineri, terapeuți, colegi, prieteni, familie, fiecare având rolul său, la care se adaugă experiențe de viață care au venit cu partea lor aducătoare de înțelegere și sens asupra vieții.

În jurul vârstei de 34 de ani, în 2012, am ales să urmez o formare în psihoterapie, în cadrul Societății de Gestalt Terapie din România, al cărei președinte este psihoterapeutul și trainerul Carmen Beyer.

Dintre metodele de psihoterapie, mi-am dat seama că cel mai mult mi se potrivește Gestalt terapia, o terapie umanistă care m-a atras prin însăși numele său: Gestalt, care trimite la ideea de punere în formă, a da o structură. Această formă sau figură ajunge în prim plan, într-un anumit moment, așa cum o frunză devine vizibilă când se desprinde din coroana unui copac, dar pe care până atunci nu am observat-o, sau un fluture care-și ia zborul după ce frunzele sau florile l-au protejat de privirea noastră.

Astfel, și în viață, în anumite momente apar experiențe sau trăiri care devin semnificative pentru noi, trec în prim plan, în timp ce altele rămân în fundal. Depinde de noi cum le trăim și ce sens le dăm acestora. Au urmat apoi ani în care am acumulat alte experiențe, pentru a ajunge într-un punct în care mi-am dat seama că nevoia mea era de a completa formarea în psihoterapie cu aprofundarea unor cunoștințe din sfera psihologiei clinice.

Prin urmare, în 2016 am început cursurile de Psihologie clinică din cadrul Centrului de Formare Complementară în Psihologie Clinică, sub coordonarea doamnei profesor Tudora Sima, pe care le-am finalizat în 2019. Pe lângă aceste formări de bază, am participat la conferințe și workshop-uri pe diferte teme din sfera psihologiei sau a educației.

Sunt un om care te poate însoți în propriul tău drum către autocunoaștere, în descoperirea resurselor interioare pe care le ai și-ți poate oferi susținere în momentele dificile din viața ta.