Am căutat… și am găsit! Am văzut odată un clip despre ritmuri africane și mi-a rămas în minte faptul că totul este ritm și muzică, totul fiind interconectat. Tot ritm presupune și măcinatul cerealelor sau tăierea lemnelor pentru foc, felul în care se târăște un bebeluș sau în care mai târziu se joacă cu jucăriile. Tot ritm este și săritura unei broscuțe sau sărutul valurilor care îmbrățișează țărmul… Inima noastră bate pe un ritm. M-a fascinat mereu legătura cu natura și imersiunea acesteia în fluxul vieții. Natura, viața și dansul sunt strâns legate. Dansul înseamnă ritm, ritmul înseamnă viață iar viața înseamnă vitalitate, schimbare, mișcare. Pe toate le regăsim și în natură!

Relația mea cu dansul era una foarte ambiguă: uneori eram foarte atrasă de muzică și mă trezeam dansând în fața oglinzii când eram mică, alteori îmi amintesc stresul învățării dansurilor populare în școala primară. Însă mereu am simțit că tânjeam după un soi de mișcare, de ritm în pași de dans… Mi-am dat seama de ce nu mă atrăgea ideea de a învăța o coregrafie, de a mă mișca într-un fel anume, ce ar fi avut la bază o tehnică. Cu siguranță, orice dans are numeroase beneficii, însă aici dezvălui o experiență personală. Universul a făcut în așa fel încât să o cunosc pe Loredana Băjeanu sau Aproximativ de la Sine. Ea mi-a propus să mergem împreună la un workshop, sub denumirea de 5 Ritmuri. Am primit invitația cu multă deschidere și curiozitate, mai ales că eram în căutarea a ceva, dar nu știam exact ce. Așa am ajuns pentru un weekend la un atelier ținut de profesorul de 5 Ritmuri, Peter Fejer. În prima zi, corpul meu s-a familiarizat cu muzica pe care o auzeam și pe care am lăsat-o ușor-ușor să deblocheze acele zone rigide și încleștate din corp. A doua zi, lucrul a fost mai complex, cu multă mișcare, exerciții de conștientizare a mișcărilor, dar și de trăiri profunde. Atunci mi-am dat seama ce căutam. Exact ceea ce cream acolo: mișcări eliberatoare de tensiune și de gânduri, mișcări care te pun în contact cu fiecare părticică a corpului, dar în același timp și cu interiorul tău. Pe măsură ce-mi lăsam corpul să fie ghidat de muzică, se crea și mai mult spațiu interior, un spațiu la care nu știam că pot avea acces atât de ușor până atunci. În acea atmosferă protectoare, mi-am dat voie să fiu eu, experimentând mișcări unice, ingenioase, naturale, sălbatice sau liniștite ca adierea frunzelor în bătaia ușoară a vântului de primăvară. Dansam cu razele soarelui care pătrundeau prin ferestrele mari ale sălii, alegeam să privesc către ceilalți participanți sau să mă retrag din contact. Eram ca un bebeluș care explora lumea intrauterină, dar într-un uter imens, cosmic, în care puteam să levitez și în care cordonul ombilical mă ținea ancorată la o sursă divină, atotputernică și atotcuprinzătoare, sursă care-mi oferea multă încredere. Doar astfel am putut să fiu eu însămi: simțindu-mă acceptată cu totul, susținută de fire invizibile, fără să mă tragă altcineva de sfori și fără să mă simt judecată. Intervențiile lui Peter erau foarte potrivite, el însuși o prezență caldă, conținătoare, fiind foarte autentic și prezent. Era imposibil să nu mă prăvălesc în brațele cosmice ale unui proces lin, luminos și foarte stabil, creat de către noi toți. De fapt, tema atelierului a fost cum nu se putea mai potrivită: Esențe și Ornamente. Esența este centrul nostru, centrul prin care ne-am hrănit, buricul. Din acel punct ne putem mișca toate celelalte părți ale corpului sau ne putem mișca cu totul. Ornamentele sunt extremitățile legate de centru. Ornamentele sunt și accesoriile pe care le achiziționăm de-a lungul vieții și care vorbesc despre noi. Nici de bine, nici de rău. Ele doar există, se perimează sau le schimbăm noi, în funcție de nevoi, stare etc. Putem călători sau rătăci oriunde, atâta vreme cât avem un centru la care să ne întoarcem. Membrele, degetele, capul s-au mișcat desenând în aer imagini insolite, litere sau creionând ornamente sau reproducând tipare. Prin mișcări libere, fluide, am explorat infinitele posibilități de mișcare exterioară, vizibilă. Aceste ritmuri atrăgeau după sine mișcări ale unor plăci tectonice interioare care creau cutremure binefăcătoare, punând în mișcare energii nebănuite. Teama că multe lucruri nu-mi ies, că pot greși sau pica în ridicol, că totul e blocat s-a topit încet încet. Conștientizând cât de numeroase sunt posibilitățile de a mă mișca folosind corpul, am realizat că tot atâtea variante de a acționa, de a explora mediul, de a fi creativă există. Limitele mi le pun eu.

5 Ritmuri este un dans conștient, creat de Gabrielle Roth, o meditație în mișcare ce unește corp, minte, spirit. În viața de zi cu zi uităm să respirăm uneori sau nici nu ne dăm seama că facem acest lucru. Iată ce spune Gabrielle Roth în cadrul unui interviu (https://owc.be/5-rhytms/gabrielle-roth-about-health-en-572/en):

“Mulți dintre noi ne ținem respirația. Respirația este un catalizator. Când lași aerul să intre, sentimentele, gândurile, mușchii, toate se mișcă. Cu sau fără voia noastră, ne dezvăluim și credem că nu suntem ființe uimitoare, fascinante, demne de iubire. Corpul nu poate minți. Așa că devine foarte vizibil când ne gândim la un lucru, simțim altceva și facem un al treilea lucru diferit. Ascunderea și negarea consumă foarte multă energie. Când reprimi o mare parte din ceea ce ești este foarte greu să fii liber și natural.

În dans nu există dogmă. Dansul nu te va trăda niciodată. Tot ce trebuie să faci este să dansezi până când nu mai rămâne nimic în afară de respirație. Orice ar fi în interiorul tău – rezistență, furie, anxietate, conștiință de sine – folosește-l ca și combustibil pentru dans.”

5 Ritmuri m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă metafora „corpul este casa mea”. În corp sălășluiește totul: minte, spirit, emoții. Corpul ne dă cele mai rapide și sincere indicii despre cum ne simțim. Important este să ținem cont de aceste indicii și nu să le trecem cu vederea, să scăpăm cât mai ușor de ele. Căutăm modalități prin care să amorțim corpul, să-i ignorăm semnalele sau să-i acoperim vocea. Calea sănătoasă este să fim atenți la ce se întâmplă în noi, să cultivăm o stare de prezență conștientă. Corpul este mai mult decât o casă, este templul nostru care merită onorat și cinstit. A avea grijă de corp, cu toate imperfecțiunile, cicatricile și rănile vizibile sau invizibile, înseamnă să avem grijă de toată ființa noastră, în integralitatea ei. Cele 5 Ritmuri, curgere, staccato, haos, liric și liniște sunt, de fapt, ritmurile vieții noastre, cu toată complexitatea și plinătatea ei.

Dacă doriți să aflați mai multe despre ce înseamnă 5 Ritmuri, găsiți aici https://www.5rhythms.com/.

Pentru mine, este una dintre modalitățile de punere în contact cu tot ceea ce sunt eu și mă ajută să- mi găsesc echilibrul.

Fiecare dintre noi are nevoie să-și găsească propriul ritm și propriile modalități de a fi într-un contact sănătos cu corpul său, cu sine, pentru a ajunge la acceptare, apreciere de sine, recunoștință și pentru a integra într-un tot acele fragmente reprimate sau ascunse ochiului interior al ființei noastre.

Dansul te poartă prin toate formele de relief și prin toate colțurile naturii: poți să escaladezi munți, să străbați văi sau să înoți în cele mai adânci ape. Poți să zbori sau poți să intri în peșteri întunecate. Fiecare dintre noi are peșterile lui. Te vei speria mai puțin de dimensiunea și întunecimea lor pe măsură ce le explorezi. Nu te vei rătăci niciodată, nu vei pierde niciodată busola interioară, ba mai mult, te vei întoarce proaspăt, plin de viață, cu perspective noi asupra vieții și cu o poftă imensă de a continua. În dans, poți să cazi, să te ridici și să o iei de la capăt, în ritmul tău. Ca și în viață!

Sursa foto